my baby

Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grabit, sunt frunza pe care o tii ingandurat intre degete. Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand… Iubitul meu, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau… sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubitul meu esti vis si … durere. Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa imi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti.Te mai astept o viata… Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi albastri, frumosi si un zambet cald, care sa iti calauzeasca pasii zi de zi!!!

Oameni de rahat

De ce exista oameni de rahat? Exista oare cineva care sa-mi explice acest lucru? De ce suntem nevoiti sa traim langa astfel de oameni? Sunt niste oameni care iti provoaca atata greata incat iti poti permite luxul sa ii urasti. Ei reusesc sa ne calce pe nervi si uneori pe cap, atat la propriu cat si la figurat, au impresia cum ca ar fi respectati in societate si in general atunci cand ocupa o functie de conducere se vad mai mari decat ar putea sa para printr-un ochi de observator astronomic. te fac sa scarsnesti din dinti si tot ei incearca sa te subjuge, sa distruga farama de fericire pe care o ai si chiar sa iti perturbe drumul in viata. Sa-i injuram, sa-i omoram??? S-ar putea sa ajungem sa fim inchisi sau acuzati, iar ei vor privi zambitori de pe margine...
Hai sa-i ignoram, sa-i evitam, sa nu-i mai simtim... Pastreaza-ti coloana vertebrala, nu te face frate cu "ala negru" doar ca sa treci puntea pentru ca s-ar putea sa intrii in rahat.
In concluzie, evitati contactul cu oamenii de rahat!

Bal mascat la palat :)

Ar trebui sa scriu despre lucruri vesele ca sa nu creada cineva ca sunt o pesimista. Eu de fapt sunt o fetita vesela si nebunatica. Ma gandesc ca nimeni nu e atat de fericit, viata e ca un bal mascat la care noi suntem invitati. Intram in scena si ne punem masca, fiecare are punga lui cu "fetze". Undeva la fundul sacului se afla mastile nostre pe care nici nu le banuim, avem o viata sa le descoperim si sa le purtam. Ca sa ne cunoastem unul pe altul ar trebui sa petrecem cat mai mult timp impreuna sau sa schimbam mastile intre noi, dar nu se poate - putem sa facem schimb de vieti?!

Imi place ceea ce traiesc acum chiar daca viata mea are nevoie de imbunatatiri, tin mult la mine, la ce ma inconjoara, la ceea ce reprezint.

De ce ar trebui sa scriu cu masca zambitoare pe fata, atata timp cat sub aceasta masca lacrimile mele curg. Astept sa fiu fericita mai mult de o zi, bucuria mea e legata doar de o parte din viata mea, ma revolt si spun "fericirea ce o traiesc azi e o minciuna!".

Ma minti si tu, ma mint si eu cand ma indemn sa zambesc.

Mastile noastre isi zambesc ironic...

Cand se "sparge" balul?

Din nou...

Din nou... iluzii... inceput de drum... impresii, observatii, pareri, trairi, sentimente si... de ce nu, dragoste... o noua sansa de a arata ca acea expresie care ma caracterizeaza "Nu stiu sa iubesc sau iubesc tot ce fuge de mine" nu mai are valoare in prezentul si in viitorul meu... Am facut si mai fac greseli, am iubit si voi mai iubi... un joc in care ma bag de fiecare data... si de fiecare data sper ca atunci macar sa fie bine. Un joc in care risc mereu, in care mi-am riscat de fiecare data sufletul... si mi-am zis mereu "ai grija, nu stii ce se poate intampla".
Am vrut sa iubesc, dar am avut grija totusi sa imi las uusa din spate deschisa, sa stiu daca e ceva in neregula, pot oricand pleca si nimic nu ma poate opri.
Nu am avut incredere in nimeni pana la capat, as vrea sa am, acum, as vrea sa cred vorbe, cuvinte... sa nu mai treaca pe langa mine degeaba, as vrea sa vad fapte... sa nu mai privesc in urma si sa spun cu regret "au fost doar cuvinte, vorbe goale".

Prietenii si prietenia

Stim oare ce inseamna cu adevarat un prieten si, mai ales, stim cine este prietenul nostru cel mai bun? Ce inseamna prietenia si cum ne facem prieteni noi? Prietenii se numara printre persoanele cele mai importante din viata noastra, pe langa familie.
E o binecuvantare sa ai prieteni care sa te sprijine si care sa te ajute atunci cand ai nevoie. Trebuie sa te accepte asa cum esti si sa te pretuiasca fara sa aiba pretentia de a obtine beneficii de pe urma ta. Un prieten adevarat se bucura alaturi de tine atunci cand ai succes si nu te critica atunci cand greseti.
Nu conteaza numarul prietenilor, atata timp cat poti spune despre ei ca sunt "cei mai buni prieteni".
Prietenia implica daruire, intelegere, acceptare, suport dar si reponsabilitate. Cand cineva te alege ca prieten dintre miile de oameni care-i sunt in jur, inseamna ca are incredere in tine si stie ca se poate baza pe tine in orice situatie.
Acum intreaba-te daca tu esti o prietena buna si daca cineva te considera “cea mai buna prietena”. Tu iti ajuti prietenii sa fie persoane mai bune si esti alaturi de ei atunci cand au nevoie de tine? Ei fac acelasi lucru pentru tine?

Vrabiuta si Cocostarcul

Pe marginea unui lac, pe ramura unei salcii pletoase, o vrabiuta isi ciugulea penele. Pe lac un cocostarc trecea maiestos ciugulind alene cate un pestisor sau mormoloc. Vazand vrabiuta numai ce-i zise cu ingamfare:
- Vai tu, pe cat esti de mica si pricajita pe atata esti si de proasta!
- De ce zici asa? il intreba cu sfiala vrabiuta.
- Stai pe creanga, ca proasta, si-ti ciugulesti penele pe cand aici in apa este o multime de hrana. Iaca, pestisori, racusori, mormoloci, ceva scoici si altele... Dar de... cum sa vii aici sa ai parte din toate astea cand tu nu esti in stare...
- Fiecare cu ce poate, raspunse modesta vrabiuta. Eu nu pot sa intru in apa asa cum nici tu nu poti sa stai pe crenguta asta.
- Nu vorbi in van! Cum poti spune tu asa o jignire? Ia sa vezi! Si unde isi lua zborul si se aseza pe crenguta de langa vrabiuta, care, sub greutatea cocostarcului se franse, iar acesta cazu si se lovi de pamant isi franse o aripa si un picior, si unde se porni pe tipete de durere. O vulpe, care era pe aproape, auzi vaicarelile cocostarcului si veni iute stiind ca-i rost de masa imbelsugata. Morala:Nu-i destul sa fii mare si falos, daca nu esti intelept si mintos.